alex » 100 m/h curti. Ne-am petrecut prima dimineata intrand si iesind din curti, fascinati de orice era usor ascuns de cladirile vechi, incercand sa patrundem in intimitatea orasului gazda. Ocazie cu care am intalnit si romani - 20% din populatia regiunii Cernauti. In scripte insa sunt 16% romani si 4% moldoveni - mostenire divide et impera a regimului sovietic. (Dupa cum puteti ghici, URSS-ul n-a prea cultivat diversitatea etnica si a luat si masuri in sensul asta, pana nu demult mai existand chiar o oarecare inertie in sensul asta)

Observ cu suprindere: Nu inteleg ce scrie pe pereti. Alfabetul cirilic ma fascineaza, o usoara senzatie de realitate paralela.

Universitatea. Cu siguranta cel mai spectaculos loc dpdv arhitectonic este Universitatea de Stat, rupta parca din Cambridge, fosta resedinta a patriarhului Bucovinei.

Cimitirul. Ca peste tot, cel mai sincer martor istoric (ocazie cu care-mi aduc aminte ca inca nu mi-am respectat promisiunea de a vizita Bellu - in timpul vietii :) ). Cimitirul Cernautuiului e destul de mare, plin de monumente vechi, cripte impresionante, multe dintre ele napadite cu vegetatie, semn al decaderii fostelor familii conducatoare. Nume austro-ungare, romanesti, slave. Peste drum cimitirul evreiesc. Aici e si mormantul lui Aron Pumnul. the Aron Pumnul. Desi se pare ca in cazul altora a functionat, eu am stat cateva minute in fata lui fara sa scot nici o rima decenta :)
Prezentul e si el reprezentat prin noile monumente funerare, cu reproduceri 1:1 a locatarilor, in marmura neagra.



Nu stiu ce-i rezerva viitorul, insa trecutul Cernautiului a fost cu siguranta inedit, cel putin dpdv multicultural. Cu putina atentie se pot descoperi multe urme ale perioadei in care C era in Romania, incepand cu capacele de canalizare - cele rotunde, cu inscriptii in romana. Dupa mormant am vizitat si casa lui Aron Pumnul, momentan folosita ca locuinta - comunitatea romana lupta pentru transformarea ei in muzeu.

Cetatea Hotinului Ne asociem din nou autobuzului de Tulcea, intru vizitarea Cetatii Hotin. Dintr-un sat de pe drum ni se alatura o rpofesoara de limba Romana care urma za ne fie MC restul zilei. Extrem de dinamica, ne spune bancuri destul de curajoase (R) si ajunge sa ne si cante.
Cetate falnica, pe malul Nistrului. La intrare ne intampina un complex statuar eroic (gen nenea cu fulgeru'n brate de la Vidraru)
Din pacate elanul restaurator a ajuns in punctul in care au inceput sa varuiasca zidurile - stiam ca domnia lui Stefan a fost incununata de glorie dar parca n-am intalnit insemnari despre vopseaua lavabila cu care ajunsesera sa-si acopere caramizile...