laura » Cum era cu socoteala de acasa care nu se potriveste cu cea din targ ? Se pare ca stomacele noastre nu au fost indeajuns de obisnuite cu berea ucrainiana (f buna, dealfel), si s-au hotarat sa ne tina in camera pe cativa dintre noi pana se intorc Mihai si Alex de la consulat.

La pranz ne luam inima in dinti si aparatul de gat si fugim in echipa restransa pana la Voloca, un sat de romani al cativa kilomterii de Cernauti. Sat mare, frumos, bogat, de oameni muncitori si care nu au stare. Au inceput cu lumanari de inmormantare, iar acum au trecut de partea lumnii, confectionand rochii de mireasa ce pleaca la export catre Romania si Rusia. Dar nu 1-2, ci tot satul se ocupa cu asa ceva, vin si din satele vecine la munca aici.. este o mica industrie.

Tot un baiat din Junimea s-a dovedit a ne fi norocul: am putut si noi sa vizitam un atelier si sa vedem exact cine, ce si cum face. Industria e industrie si toti se tem sa nu le furi arta, cu atat mai mult cand te vad cu aparatul de gat, iar pentru ei modelele sunt moneda de schimb foarte valoroasa !

As incerca si eu una, asa sunt de frumoase... Dar nu-mi permit. Pot insa sa-mi promit ca atunci cand va fi cazul ma voi intoarce. Intregim echipa si luam drumul Crasnei. 9km pana la granita cu romania, sat de romani get-beget, intampinati de directorul liceului si cazati in casa fiicei fratelui sau.