mihai » Gazda noastra ne-a pregatit un mic dejun copios (cartofi, parjoale, branza si cafea) dar cam mult pentru ce puteam eu asimila la ora aia. Ne pregatim aparatele si pornim catre biserica din centru (satul are 10.000 de locuitori si 2 biserici mari). Cand am ajuns noi, slujba era in toi. Cu o oarecare retinere am intrat printre oameni...niciodata nu mi-a placut sa fac poze in timpul slujbelor...mi se pare ca ii distrag pe oameni si le stric momentul de liniste. Slujba era foarte placuta, oamenii cantau in romaneste impreuna cu corul si in multime erau tineri si batrani imbracati in haine populare (sau romanesti cum zic ei). Erau si doi baci batrani care venisera cu branza la binecuvantat (un obicei vechi de Sf. Petru).

Dupa slujba am pornit agale prin sat. Casele sunt ingrijite si au o arhitectura bucovineana autentica. Oamenii vorbesc romaneste. Am avut un sentiment placut ca sunt intr-un sat oarecare din Romania si am uitat de pasaportul pe care il caram in rucsac. Am fost invitati la pranz la sora gazdei noastre care ne astepta in poarta si a fost fericita sa aiba oaspeti din Romania si tot timpul mesei ne punea sa-i povestim lucruri din tara (oricum ei urmareau TVR1 si Realitatea TV in mod curent). M-am intristat putin pentru ca oamenii astia chiar spera ca se vor uni la loc (imi pare rau ca am fost putin crud cu ei si le-am explicat ca asta nu se mai poate intampla insa cred ca e mai corect asa). Am plecat cu greu si cu promisiunea ca ne vom intoarce la iarna de Sf. vasile cand este o mare sarbatoare a satului (Crasna e o localitate care mai pastreaza multe traditii vechi fara sa fie atinse inca de tendintele comerciale).

Am pornit pe un drum larg de pamant, cu tei pe margini - drumul imparatesc - drum realizat tot in perioada austriaca ce lega Cernautiul de Suceava si Ardeal. Am ajuns intr-o poiana, la o stana de unde se vedeau la mai putin de 2 km doua sate din Romania. Am stat vreo ora la stana, am mancat urda, am admirat peisajul si ne-am jucat cu semnalul GSM mioritic.