laura » Wow, ce bine am dormit ! Suntem intampinati cu masa gata (parjoale cum imi plac mie, dar din pacate stomacul se incapatzneaza sa-mi puna restrictii la mancarea mea preferata !!!), ne imbracam si fugim spre biserica. Astazi este slujba mare, de Sf. Petru si Pavel si vin si ciobanii cu bulzul la sfintit. Ajung in prima transa cu Adi, am aparatul de gat, fac un pas in biserica si dau sa intru, cand simt o mana pe umar care ma trage delicat dar ferm afara. Upsi, ce am facut ?! Mi se atrage atentia ca femeile nu au voie fara basma in biserica. Ma bucur ca port mereu bandana la gat, o pun repede in cap, o doamna se ofera sa ma ajute la aranjarea naframei proaspat inventata si apoi mi se da acordul din privire ca pot intra. Zambesc un "multumesc" din ochi si intru cu capul plecat, retragandu-ma imediat din mijlocul drumului si incercand sa nu ma fac vazuta. Care sunt insa sansele sa intre doi romani in biserica, cu aparatele de gat (nu pomenim nimic de tunul lui Adi) si sa nu deranjezi slujba ? Dar daca va spun ca muierea iar a gresit borcanele si s-a oprit pe partea dreapta la sectiunea barbati, iar in timp ce majoritatea erau cu fruntile lipite de pamant noi sa ne gandim inca daca ingenunchiam si cum facem sa nu fim totusi remarcati.. ??? Noroc ca slujba nu mai tine f mult, cel putin prima parte la care stau majoritatea celor prezenti si apoi ne putem desfasura. Mai greu sa scapi de sfiala pozatului in biserica, dar cand vezi o fata de 10 ani cu ochii de smarald uiti de toate si nu mai stii decat cum sa mai faci rost de putina lumina sa-I fac poza mult dorita. Bineinteles ca eu reusesc sa fac preotul sa se opreasca din discurs cand traversez biserica si ma asez pe jos langa o alta domnisoara cu bundita rosie si jumatate din cei de fata sa se uite la mine. Zambetul de copil vinovat ma scoate si de data asta, se pare J Urmeaza poze prin sat, admiratul gradinilor si invitatia la masa. Cu rusinea inca in minte si nedorind sa deranjez sunt repede pusa la punct de catre gazda atunci cand incerc un "nu trebuia sa va deranjai": "pentru noi nu este un deranj, ci o mandrie ca au venit romanii la noi sa manance din putinul nostru. Nu eram pregatiti, dar spre sa va simtiti bine la noi". Eram 6 copii cu aparatele de gat care le-au adus aminte de speranta lor cea mai ascunsa, aceea de a mai vedea o data trupele romane marasaluind prin sat inainte de a muri L. Ah, sa nu uit: va recomand sarmalutzele de Crasna. Cu orez si mamaliga, au fost foarte deliciul mesei pentru mine, alaturi de ouale ochi fierte in ulei cu carnatii de casa. Totul asezonat cu o vodca, povesti si cantece romanesti. O familie ce mi-a ramas pe suflet. Suntem rugati sa cantam si noi ceva, dar nu se incumeta niciunul... Si dupa o masa buna, trebuie sa facem si miscare, asa ca am mai vizitat nitel din sat, am facut cunostinta cu niste iubitori de muzica, iar apoi mi-am luat portia de munte: stana de pe dealul Laura, la 1km de granita. Intoarcerea asezonata cu "Trei culori cunosc pe lume" si "un elefant" cantate din toti rarunchii impreuna cu Alex si Paul pe drumul de granita si cu dorinta de a reveni intr-o zi cu soare. Sau macar cu zapada...